Defectele Democratiei si Remediile lor.

Doamnelor si domnilor, va propun un proiect, vechi de vreo 9 ani, dar care sper sa fie inteles pentru ca este inca de mare actualitate. .

SA NE PEDEPSIM CONDUCATORII

"Ca cetateni ai acestei democratii, sunteti cei care conduceti si sunteti condusi, cei care fac legile si cei care le respecta, inceputul si sfarsitul."
Adlai Stevenson, 1952

"Daca o natiune se asteapta sa fie ignoranta si libera, intr-un stat civilizat, asteapta ceva ce n-a fost si nu va fi niciodata."
Thomas Jefferson

"Votul este mai puternic decat glontul"
Abraham Lincoln

Traim intr-o societate democratica. Ea este mai buna decat dictatura sau totalitarismul. Dar fiecare, nu de putine ori, ne-am pus intrebarea: "Pentru ce lucrurile merg totusi asa de prost in tara? " Raspunsul ni l-am dat imediat: "Din cauza conducerii!". Insa conducerea o alegem noi. Ori de cate ori ne prezentam la vot credem ca facem alegerea buna. Iar apoi, dupa putin timp, constatam ca ne-am inselat. De ce oare? Ce se intampla de, in general, ajung in fruntea tarii numai oameni incapabili sau nemernici?
Undeva, sistemul democratic in care traim, are defecte si greseli. Nu avem dreptul moral sa ne resemnam si sa spunem: "Asa ne-a fost dat de soarta! ". Trebuie sa fim constienti ca democratia nu este o stare ultima si desavarsita a societatii, ci un proces in continua perfectionare si schimbare. Suntem datori, fata de noi si de copiii nostri, sa contribuim la imbunatatirea sistemului politic actual. Lucrarea de fata expune unele din cele mai grave deficiente ale democratiei si propune solutii pentru inlaturarea lor.

Proces verbal
de alcatuire a unui comitet de initiativa pentru
revizuirea Constitutiei Romaniei

Subsemnatii, in calitatea noastra de alegatori (cetateni cu drept de vot) am format un comitet de initiativa in vederea revizuirii Constitutiei tarii, potrivit Legii nr. 189 /1999 publicata in Monitorul Oficial nr. 611 din data de marti, 14 dec. 1999.

In urma studierii evolutiei societatilor democratice moderne cat si a discutiilor purtate intre noi privitor la defectele si neajunsurile ce exista, in relatia alesi-alegatori, intr-un stat de drept, am ajuns la urmatoarele concluzii:

- in timpul campaniilor electorale, partidele sau candidatii fac o multitudine de promisiuni, care mai de care mai atragatoare, despre realizarile ce le vor indeplini cu privire la viitorul tarii sau al unor localitati, daca vor fi alesi. - voturile pe care cetatenii le acorda unor partide sau candidati reprezinta practic un contract de concesionare a Tarii sau a unor localitati, pe periada unui mandat.

- contractul respectiv are, din nefericire, un sens unic de responsabilitate si anume: de la alegatori catre ei insisi. Caci tot votantii sunt cei care suporta consecintele unei proaste guvernari, dar nu si conducatorii. Mai precis:

- alegatorii pun la dispozitia celor alesi, in urma fagaduielilor facute de acestia din urma in timpul campaniei electorale, patria intreaga, cu locuitori, teritoriu, bunuri mobile si imobile, bogatii naturale etc.

- cei alesi pot in schimb sa nu isi respecte promisiunile facute si nu exista nici o modalitate de a fi trasi la raspundere pentru asa ceva. Mai mult chiar: fara a incalca legislatia, au posibilitatea sa duca societatea la criza sau chiar la dezastru datorita legilor proaste pe care le adopta, a nepriceperii in guvernare sau a relelor intentii. Iar alegatorii sunt obligati sa suporte toate acestea pe durata unui mandat.
- actualmente nu sunt forme legale si eficiente, pentru:

1. impiedicarea si prevenirea partidelor si a candidatilor de a mai face, in perioada campaniei electorale, promisiuni desarte.

2. inlaturarea din timp de la conducere a celor votati, in cazul cand respectivii nu isi indeplinesc, de-a lungul mandatului, promisiunile.

3. tragerea la raspundere civila si penala pentru nerealizarea angajamentelor luate in cursul actiunilor electorale.

Cetateanul simplu este nevoit sa astepte noile alegeri, iar singura cale permisa, de "sanctionare" sau "pedepsire" a fostilor conducatori pentru nerespectarea fagaduielilor facute si pentru proasta gestionare a treburilor tarii, este de a nu ii mai vota si nimic mai mult. Spre exemplu: chiar daca statul este adus intr-un colaps economic, intr-o adanca criza de productie sau financiara, alegatorii nu au altceva de facut decat sa astepte expirarea mandatului. In schimb alesilor, pentru nenorocirile aduse patriei, nu li se poate aplica decat o singura "osanda": sa nu mai primeasca voturi, doar atat! Ceea ce este foarte putin!

Pentru inlaturarea unor asemenea deficiente grave in functionarea societatii noastre democratice consideram ca este necesara introducerea unor articole noi in Constitutia si legislatia Romaniei care sa prevada:

a. obligativitatea partidelor si a candidatilor care participa la alegeri de a prezenta populatiei un plan cu realizarile (promisiunile) pe care se angajeaza sa le duca la indeplinire in cazul castigarii campaniei electorale.

b. realizarile promise trebuie sa fie structurate atat din punct de vedere calitativ dar mai ales cantitativ, cu defalcare precisa in timp (pe luni, trimestre, semestre, ani) si spatiu (localitati, judete, zone, regiuni). Promisiunile vor face referiri clare la toate domeniile de baza ale functionarii societatii (finantele, industria, armata, sanatatea, transporturile, munca si protectia sociala etc.) sau ale administratiei locale (ex.: salubritatea localitatii, iluminatul public, transportul public etc.). O ilustrare de promisiune structurata cantitativ si defalcata precis in timp si spatiu: un partid trece in panul de realizari ca in primele 6 luni de guvernare va reduce, in judetele Moldovei, rata somajului de la 10% la 3%.

c. planul de realizari-promisiuni va fi autentificat la notariat si apoi verificat si aprobat - in sensul ca respecta cerintele de la pct. b. - de un for desemnat in mod special pentru asa ceva.

d. raspunderea penala si civila a candidatilor ajunsi castigatori, la alegerile locale, legislative si prezidentiale, pentru nerespectarea promisiunilor facute conform planului de realizari.

e. posibilitatea de inlaturare din timp a alesilor din functiile de conducere in cazul in care se constata neindeplinirea la termenele specificate in planul de realizari, a promisiunilor facute, si eventual declansarea unei noi campanii electorale.

f. desemnarea unor corpuri de procurori si judecatori care sa se ocupe numai cu supravegherea modului cum evolueaza indeplinirea planului de realizari si condamnarea alesilor in cazul nerespectarii planului, conform punctelor d. si e.

Planul va deveni astfel un contract intre alegatori si alesi asemanator unui contract de afaceri obisnuit, de concesionare sau inchiriere, prin care alegatorii, adica cetatenii de rand, dau celor alesi, spre folosinta si conducere, intreaga tara. Alesii vor fi retribuiti corespunzator, dar in schimb vor raspunde penal si civil pentru nerespectarea contractului. Exemplu posibil: - un partid, conform planului de realizari, a promis ca in prima jumatate de an de guvernare va scadea rata somajului de la 10% la 3%. Dar dupa sase luni se constata de catre corpurile de procurori si judecatori ca, datorita neglijentei si a nepriceperii ministrilor si nu a unor cauze obiective si independente de vointa acestora din urma, somajul in loc sa scada, a crescut la 20%. In consecinta presedintele si secretarul general ai partidului vor fi condamnati, sa zicem, la cate 5 ani inchisoare, iar guvernantii la cate 7, la plata unor despagubiri materiale si restrangerea unor drepturi civile pe o perioada de 5 ani. Eventual se pot declansa si noi alegeri. In sensul celor aratate mai sus, pentru formularea unor propuneri legislative si de revizuire a Constitutiei, ne-am strans intr-un Comitet de initiativa. Subsemnatii mentionam pe propria noastra raspundere ca nu incalcam prevederile Legii 189/1999, art. 2, al. (2).

Semnaturi: Suru Serban, s.a.m.d.

Autentificare nr. 1061 din 04.04.2000 la notar Zaharescu Alexandra, Calea Grivitei 148 Buc.

Idealul democratiei este ca poporul sa conduca cu adevarat, prin intermediul alesilor sai. Cu totii cerem de la guvernanti pricepere si responsabilitate. Dar pentru o mai buna intelegere, in situatia legislativa actuala, a "priceperii si responsabilitatii" alesilor si cu riscul de a ne repeta, facem urmatoarele precizari:
Cand ne ducem la vot, alegem dintr-un numar destul de mare de candidati, iar majoritatea dintre ei sunt sustinuti de un partid. Foarte putini sunt independenti. Si credem ca ceea ce ne ofera partidele sau gruparile politice reprezinta ce exista mai bun in tara. Iar fiecare partid isi lauda candidatii ca si cum ar fi perfecti. Situatia se aseamana cu mersul la cumparaturi, doar ca nu este placuta ci foarte grava. Astfel:

- produsele expuse spre vanzare le incercam, le testam si eventual alegem ce ne place.

- candidatii ii vedem, in general, pe afisele de pe ziduri sau stalpi si uneori sunt prezenti la o emisiune radio sau tv. "Contactul" direct cu candidatul este practic imposibil pentru cei mai multi dintre alegatori. Chiar daca nu votezi, tot este ales cineva. Nu exista nici un fel de testare, examen sau cursuri pentru postul de primar, parlamentar ori presedinte, prin a caror absolvire candidatii sa ne dovedeasca un minimum de pricepere in functia pentru care concureaza. De asemenea, nu s au creat nici scoli de primari, parlamentari, presedinti, desi ar putea si ar trebui sa fie.

- majoritatea produselor au certificat de calitate si de garantie, mai ales cele scumpe. Certificatul de calitate dovedeste ca:

- produsul a fost verificat atat in timpul fabricarii cat si inainte de a fi pus la vanzare.

- indeplineste anumite standarde si norme in ceea ce priveste buna lui functionare, dar si securitatea utilizatorului.

- de vreun act de "garantie", pentru alesi din partea partidelor care i-au propus, nici vorba, desi conducatorii nostri sunt foarte "scumpi". Pe ei se cheltuiesc sume enorme. Cat despre un certificat de "calitate" al candidatului, cu atat mai putin. Nu exista stabilita nici o norma, nici un standard pe care alesul trebuie sa le indeplineasca inainte de a intra in competitie. Exemple de baremuri posibile pentru functia de presedinte: un grad ridicat de rezistenta la stres, randament intelectual bun dupa un timp indelungat de nesomn, posibilitatea de a intelege si retine cu usurinta sensul unor legi noi etc.

- daca observam ca produsele s-au stricat prea devreme, ne intoarcem la magazin si ni se dau altele in loc sau ni se returneaza banii. Nimeni nu ne obliga sa le pastram si cu atat mai putin sa le folosim defecte. - in schimb, dupa ce am votat un candidat, daca acesta se dovedeste a fi un nepriceput sau un nemernic, nu putem sa l inlocuim imediat, ci trebuie sa asteptam expirarea mandatului si pana atunci sa-i inghitim potlogariile.
Intr-o campanie electorala, timpul de publicitate, prin mijloacele mass media detinute de catre stat, este limitat. Fondurile trebuiesc declarate. Propaganda inainte si dupa incheierea campaniei electorale este interzisa. Toate aceste limitari dezvaluie faptul ca, pentru partidul ce are fonduri ridicate si spatiu de publicitate extins, exista posibilitatea sa obtina un numar de voturi mai mare. Cu alte cuvinte alegatorul se orienteaza fara sa-si dea seama, nu dupa cat de bun este candidatul, ci dupa cat de bine i se face publicitate. El nu voteaza in realitate ceea ce este mai bun pentru nevoile si interesele sale, ci totul depinde de accesul la mijloacele de informare in public atat al partidului sau candidatului cat si al alegatorului. Vi se pare normala o asemenea situatie?
Nu! Putem sa afirmam ca ii cunoastem bine pe candidati si ca ne pricepem in a i alege?
Hotarat, nu! In fapt, prin ceea ce se intampla in decursul unei campanii electorale cat si dupa, suntem dezinformati, manipulati si la urma furati. Iar totul se petrece intr-o perfecta legalitate. Apoi, culmea: ni se pretinde sa zicem ca alt sistem mai bun de stabilire a conducatorilor nu poate exista!

Sa ne inchipuim ca ati avea o casa mare, cu un teren si o magazie spatioasa. Iar un om de afaceri v-ar propune sa i le inchiriati lui pe o perioada de patru ani. In schimb se obliga sa plateasca o chirie de 1000 de dolari pe luna, sa construiasca un etaj la casa in primele sase luni, iar in magazie sa deschida un atelier cu obiecte de uz casnic. In cazul cand acceptati, fara discutie ca faceti in acest sens un angajament cu el, semnat si autentificat la notariat. Contractul ar cuprinde si o serie intreaga de clauze privitor la despagubirile pe care trebuie sa le achite atunci cand nu-si respecta promisiunile. Daca dupa jumatate de an constatati ca v-a platit chiria cu bani falsi si numai pentru trei luni si ca nu a construit un etaj la casa, ci de fapt a daramat unul iar magazia a desfiintat-o, cum reactionati? Bineinteles ca anulati contractul si trageti la raspundere civila si penala pe omul de afaceri.
Ati accepta un angajament in care sa nu fie trecuta nici chiria si nici o alta promisiune sau clauza? Ati da spre folosinta afaceristului, casa cu trenul si magazia pe timp de patru ani de zile si asta fara nici un fel de pretentie in schimb? NU!!! Nici macar unei rude apropiate! Si totusi un asemenea contract, cu urmari grele pentru noi, il semnam din patru in patru ani atunci cand votam si dam astfel, pe mana unor necunoscuti, tara toata!
Candidatii care au castigat alegerile, dupa ce se instaleaza in posturile de conducere, incep sa administreze bunurile patriei. Valorificarea si administrarea lor se face prin acte si contracte care in proportie de peste 80% sunt pur comerciale. Exemple: concesionarea unor mine sau a constructiei unor autostrazi, vanzarea unor proprietati de stat (privatizare), inchirierea unor bunuri mobile si imobile (nave maritime, cladiri, terenuri) . De asemenea, cheltuirea bugetului tarii este in sine un act comercial. Deci conducatorii se ocupa in timpul guvernarii de afaceri economice cu averea patriei. Atunci ar fi normal ca sa faca inainte de a ajunge la putere, adica la inceputul campaniei electorale, un contract cu poporul roman, detinatorul de drept al bunurilor tarii. Numai ca asa ceva pana in prezent nu s-a intamplat, desi au trecut peste 200 de ani de la nasterea democratiei moderne. Mai in gluma, mai in serios, iata cam ce fel de angajament se afla in realitate in spatele unui buletin de vot actual:

VOT (Contract)

Subsemnatul, domiciliat in..., cu BI... , pe propria mea raspundere si nesilit de nimeni, fiind in deplinatatea facultatilor mele mentale, ma oblig sa ofer viitorilor conducatori, pe timp de 4 ani de zile, urmatoarele:

- viata mea si a copiilor mei.

- viata celorlalti urmasi ai mei ce se vor naste in decursul celor 4 ani.

- averea mea mobila si imobila.

- cota parte ce-mi revine mie din averea comuna a tarii si din mostenirea culturala a neamului.

- forta si priceperea mea in munca fizica si intelectuala.

Ma angajez ca totodata sa platesc conducatorilor: lefuri grase, plimbari prin strainatate, pensii foarte mari, concedii lungi, paza buna si facilitati nenumarate.
Pe de alta parte, le voi sustine imunitatea in fata legii.

In schimb ei, conducatorii, pot sa faca urmatoarele fara a fi sanctionati:

- sa ma lase somer.

- sa faca scumpiri incat sa mor de foame.

- daca suntem bolnavi, sa ramanem, eu si cu ai mei, fara medicamente in spital si sa mi se imbolnaveasca copiii de SIDA.

- sa nu am caldura si apa calda in casa si la serviciu.

- sa fiu furat de hoti, iar cand acestia sunt prinsi sa-i elibereze repede, din lipsa de probe.

- sa-mi lase copiii violati si omorati de pedofili, iar ei, pedofilii, sa primeasca pedepse mici, umanitare.

- daca fata imi este rapita si trimisa la turci, vinovatii sa fie eliberati repede, cu ocazia amnistiilor ce le ofera la castigarea alegerilor.

- sa raman cu buza umflata cand bancile dau faliment, iar bruma mea de economii sa nu o pot recupera. Dar in schimb, sa platesc datoriile facute de firmele imbogatitilor catre banci!

- sa nu ma despagubeasca cand casa este luata de ape, daramata de cutremur, arsa

- sa-mi dea o pensie mica, incat s ajung sa cersesc in strada.

- sa faca legi proaste, care sa distruga tara.

- sa vanda tot ce se poate vinde din averea patriei la preturi de nimic.

- sa se milogeasca in numele poporului, deci si al meu, pe la toti strainii, sa-i linguseasca si sa-i pupe peste tot, incat sa ma scarbesc de mine insumi.

- sa nu reintregeasca Romania, ci s-o lase a se dezmembra.

- sa inceapa un razboi in care eu sa mor in glorie, familia sa-mi fie nimicita, iar ei sa depuna cu fast, flori pe mormantul meu.

- sa se vaite ca noi, oamenii, nu-i intelegem si nu-i apreciem la justa lor valoare, iar ca ziarele ii critica in loc sa ii laude.

- in cazul cand imi manifest nemultumirea, sa fiu declarat: mincinos, manipulat, pus in slujba unor interese straine, destabilizator de tara, spion, extremist, sovin, xenofob, ultranationalist, rasist, antisemit, antidemocrat, terorist, iar in final cauza tuturor relelor din Romania. Apoi sa fiu bagat in puscarie. Si pentru toate astea imi iau sarcina ca, in plus, sa-i aplaud si sa-i aclam ca prostul la mitinguri, sarbatori si vizite electorale

Drept pentru care votez si semnez azi, in zi de alegeri...


Pentru a pune capat unei astfel de stari am pornit initiativa prezentata, intre paginile 4-9, sub forma unui "Proces verbal". Si va rugam sa il mai studiati inca o data, ca sa intelegeti necesitatea apelului ce urmeaza.
Pentru schimbarea Constitutiei si a legilor tarii, in conformitate cu cele aratate, este nevoie de adeziunea si sprijinul unui numar cat mai mare de cetateni. Multi politicieni si oameni necinstiti vor incerca sa impiedice actiunea pornita de noi, sa o intarzie, sa o falsifice sau sa o denatureze. Dar in schimb, cu fiecare dintre voi, oameni simpli si onesti, care se alatura efortului nostru, victoria va fi mai aproape si mai sigura.
Initiativa si ideile explicate in documentul de fata apartin Miscarii Legionare. Asta nu inseamna ca cei care ne vor sustine devin legionari sau simpatizanti. Din contra, nu ne intereseaza coloratura politica a celor care se alatura actiunii noastre. Pot sa ne fie chiar si adversari. Importanta este doar dorinta lor de a schimba in bine legislatia Romaniei.
Dupa cum se observa, in textul initiativei nu se face nici o referire la Miscarea Legionara. Totusi unii ne vor ataca propunerile pe motivul ca ele provin de la legionari. Denota ca nu au gasit nici o greseala la solutiile noastre. In schimb ei doresc ca politicienii incorecti sa ramana nepedepsiti. Si atunci lovesc in noi, autorii proiectului, invocand pretextul ca am fi extremisti. Aceasta este de fapt si una din cauzele pentru care Miscarea Legionara nu participa la alegerile din anul 2000. Sa nu i se aduca vina ca, prin initiativa respectiva, vrea doar sa castige voturi, nu sa puna in practica solutiile aratate. Pe oamenii hotarati si dornici de dreptate ii asteptam sa se alature actiunii noastre. Numai astfel versurile lui Mihai Eminescu: "Cum nu vi tu, Tepes doamne, ca punand mana pe ei, Sa-i imparti in doua cete: in smintiti si in misei, Si in doua temniti large, cu de-a sila sa-i aduni, Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni!" isi vor gasi in sfarsit rostul.

Mentionam ca Procesul verbal de la pagina 4 nu reprezinta proiectul sau forma finala de lege, ci doar ideea legii, spiritul si intelesul ei. Proiectul de lege in sine va fi mult mai voluminos decat brosura de fata. Pentru inceput este necesara raspandirea initiativei si capatarea sprijinului populatiei. De-abia apoi modificarea legislativa va putea fi sustinuta si impusa cu succes organelor de stat competente. Asa ca sugestiile si ajutorul tau la difuzarea cat mai larga a initiativei sunt mai mult decat binevenite. Nu iti spune in minte: "E foarte buna ideea, dar lasa c-or sa lupte altii pentru ea! " Trebuie sa te implici, daca iubesti viitorul tau si al familiei tale. Sa nu ajungi ca peste cativa ani copiii tai sa te intrebe: "De ce nu ai facut nimic cand stiai ca se poate? Asta este Tara si Sistemul de Conducere pe care ni le oferi? " Caci transpunerea in realitate a solutiilor ce le propunem nu va avea drept efect doar pedepsirea politicienilor mincinosi. Ea va aduce in functiile de comanda pe oamenii cinstiti, capabili de efort si dornici de munca, increzatori atat in fortele lor, cat si in potentialul tarii. Legea ii va tine la distanta pe cei ticalosi. In schimb ii va atrage, intr-o concurenta benefica, pe cei buni cu adevarat sa conduca.
Vom vedea organizatii politice noi, cu sefi noi, cat si o patrie innoita. Iar cei vechi, cu pacate si mai vechi ne vor ramane in amintire doar ca un vis urat. In numele comitetului de initiativa,

Seful Miscarii Legionare, Serban Suru

Fara sa folosim un limbaj demagogic, reamintim ca poporul este principalul detinator al bogatiilor tarii, atat cele individuale cat si cele comune. In plus mai este mostenitorul propriei sale istorii, a unei culturi si a unor traditii pe care nimeni nu are dreptul sa le anuleze sau sa le falsifice. Este, cu alte cuvinte, cel mai mare mosier. Cand isi da mosia unor arendasi, cum sunt guvernul cu parlamentul, si in plus ii plateste bine, fara discutie ca are pretentia de la acestia sa semneze un contract cu obligatiile si realizarile ce le vor indeplini. Iar daca arendasii incep sa faca pagube, contractul trebuie anulat de mosier si vinovatii trimisi in puscarie. Este necesar sa constientizam ca fiecare dintre noi detine o cota parte din tara. Si nu exageram cand spunem ca valoarea cotei respective este imensa. In schimb saracim pe zi ce trece. Explicatia o gasim in proasta administrare a cotelor noastre, deci a patriei si in dorinta unora dintre cei aflati la conducere de a se imbogatii cu orice pret.
Am putea fi bogati cu totii.
Depinde numai si numai de noi.

Cetateni,

Acum, in 2000, pornesc iarasi campaniile electorale. Indiferent daca votam sau nu, viitorii conducatori or sa-si faca de cap timp de inca patru ani de zile. Uitati-va la ei cum fagaduiesc cate in luna si in stele: case pentru toti, salarii si pensii mai mari, noi locuri de munca si multe altele. Ne promit acum raiul pe Pamant, iar apoi…dezastru. Caci, fiecare angajament pe care si-l iau fata de noi, nu-i costa nimic. Cand veti intra in cabina de vot, ganditi va ca iar semnati un contract in alb, spre bucuria ticaloasa a alesilor. Chiar daca nu votati, contractul in alb devine si asa valabil intrucat cineva tot trebuie sa conduca. Candidatii sunt constienti ca nu pot fi trasi la raspundere pentru minciunile spuse, deoarece nu exista inca nici o lege in acest sens. Si dupa alti patru ani, daca nu schimbam Constitutia, ca sa putem sa i pedepsim, o vor lua de la inceput cu amagirile. Sa punem capat, pana in 2004, unei asemenea situatii absurde. Nu aveti nimic de pierdut, doar pacalelile si nemerniciile politicienilor.

thorson's journal: Paranghelie macabra si militieni sfiosi

thorson's journal: Paranghelie macabra si militieni sfiosi

Paranghelie macabra si militieni sfiosi

A devenit deja banal sa mai spunem ca traim intr-o tara ciudata… Pe plaiurile mioritice, in acest areal carpato-danubiano-pontic, bizareria, originalitatea cu orice chip, aprehensiunea pentru ciudatenii nu mai sunt lucruri iesite din comun. Cei aproape 19 ani de democratie, mai mult sau mai putin originala au fost atat de plini de ciudatenii, aberatii, in fine, chestiuni iesite din molcomul tipar al bunului-simt, incat am ajuns sa nu ne mai mire, sau indigneze, mai nimic.







Doua evenimente petrecute saptamana trecuta vin sa intareasca si sa exemplifice cele afirmate mai sus. Este vorba, in primul rand de “glorioasa” moarte in lupta a renumitului Caiac, un fel de mini-carmaci local al Craiovei, ce-i drept cam colorat de felul sau. Maretul Caiac, nas al temutei organizatii “Mandria”, a murit cu sabia-n mana, impuscat de catre unul din locotenentii sai. Ei, “tragicul” deces a fost cum a fost, insa inmormantarea a reprezentat ceva grandiose, aiuritor si mirobolant. Sute, mii de mafioti, ciomagari, recuperatori, dealeri, gorile si alte astfel de specimene din fauna interlopa care a facut celebra cetatea Baniei, au iesit in strada, intr-o veritabila demonstratie de forta, sa-si legene amenintatori muschii anabolizati si tatuati. Flancati de militieni si jandarmi jenant de respectuosi si cuminti, brutele au parut a fi luat in stapanire capitala Olteniei. Menestrei-manelisti cu nume de mezeluri cantau faptele de “vitejie” a celui care a reprezentat in Craiova Victoria Faradelegii asupra Normalitatii.



Au fost agresati jurnalisti? Faptul este, asa cum spuneam si la inceput, banal. ”Undergroundul”, lumea subterana, a iesit la suprafata. 1500 de interlopi au marsaluit asadar in urma “voievodului” lor, o mie cinci sute de umflati aroganti, care stiu deja foarte bine ca nu au a se teme de asa-zisii oameni ai legii, chiar daca pe chipurile lor abrutizate se putea citi cu litere de o schioapa, sa priceapa si cel mai analfabet militian, PUSCARIE ! Intre timp, mai marele militienilor mioritici, brunetelul ministru de interne, cu figura de puradel abuzat de un tata alcoolic, se rupea in declaratii televizate despre cum va sparge el gasca interlopa…probabil spre hazul nebun al intregii comunitati mafiote din Romania !



In schimb, aceleasi forte de ordine, care si au facut deja o traditie din politetea si timiditatea fata de infractori, au dat sambata cu batu-n balta nasol de tot, cand au incalcat flagrant Constitutia Romaniei. 150 de craioveni nu au fost lasati sa intre in Bucuresti, pentru ca nu aveau bilet la meciul Dinamo-Universitatea Craiova. Oltenii au fost opriti la intrarea in capitala tarii ai carei cetateni sunt de effective inspaimantatoare de “mascati” care, brusc si-au recapatat fermitatea parand decisi sa-si refaca imaginea sifonata atat de penibil cu ocazia parangheliei macabre de la ingroparea lui Caiac !



Pare a fi o scena desprinsa dintr-un film cu prosti , din pacate, prostii se pare ca suntem chiar noi, cei ce ne am obisnuit sa rabdam fara sa cracnim astfel de abuzuri buimacitoare. Evident, nu exista nici o sentinta definitive a vreunui complet de judecata care sa justifice drastica masura a interzicerii unui drept fundamental, cel la libera circulatie. A existat doar tafna Mititelului patron al Universitatii Craiova care, deranjat de faptul ca suporterii olteni nu-l inghit, le-a interzis acestora, in cardasie cu militienii bucuresteni, accesul in capitala. Curat constitutional, nu-i asa...?



Adevarul e ca m-am cam plictisit de atata “originalitate”. Visez o Romanie calma, molcoma, sigura, plictisitor de linistita, in care legile si valorile reale sa fie la locul lor !

Revolutia Microbilor Violeti

Mii de oameni revoltati au iesit pe strazile Timisoarei….Cateva zile la rand, multimi dezlantuite au blocat bulevarde, au racnit sloganuri, au strigat cat i-au tinut rarunchii, cerand “dreptate” si “libertate”…Piata Operei a fost din nou, dupa aproape doua decenii, plina de protestatari. Au avut loc lupte de strada, fortele de ordine au intervenit in forta, demonstrantii au atacat fortele de ordine…S-au ridicat baricade, s-au inregistrat raniti, s-au operat arestari…Intreaga tara a urmarit, cu sufletul la gura, dramaticele evenimente ce au aprins din nou orasul de pe Bega. Scenografia, actorii, scenariul pareau similare cu cele ale altui spectacol, jucat in decembrie 89. “Ultima solutie, inca o revolutie…?”

Motive ar fi fost….Scumpirile se tin lant, sistemul sanitar e la pamant, coruptia e, de ceva vreme, cea mai solida, cea mai viguroasa institutie de pe plaiurile mioritice…. Prapastia dintre cei care abia isi duc traiul de pe o zi pe alta si cei indecent de bogati se adanceste zi de zi, ceas de ceas, in proportie de masa, vorba lui Lenin. Nivelul neincrederii populatiei in Justitie a atins incredibila cota de 80%. Prestatia clasei politice autohtone e jalnica, fostii securisti , fostii activisti comunisti ne ranjesc, inexpugnabili, din capul mesei cu ciolane…

Iar miile de revoltati din Timisoara, orasul Revolutiei, au explodat . Insa ei nu au iesit in strada pentru a cere, de exemplu, aplicarea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Nu si-au manifestat furia impotriva sistemului ticalosit. Nu au ridicat glasurile manioase contra coruptiei atotstapanitoare sau a clasei politice imorale…Sau macar pentru a isi exprima indignarea fata de dictatura locala a tiganilor care, cu complicitatea, autoritatilor locale, au pus mana pe intregul centru al orasului ! Cele de mai sus nu par a-i interesa pe huliganii fluturand steaguri tricolore si cruci celtice (sanchi, ei sunt ultra-nationalisti…) !

Pentru asa ceva, romanul nu mai iese in strada. Nici macar banateanul, cel care este – nu-i asa? – “fruncea”…! Motivul celor mai crancene lupte de strada din Romania ultimilor ani a fost faptul ca echipei locale de mingicari i s-a impus renuntarea la culorile alb-violet. Foame…? Coruptie….? Hotie…? Cu astea romanul poate trai, dar sa nu te atingi cumva de sfintele culori ale clubului preferat, ca ai apasat pe butonul gresit, iar mioriticul isi pierde uzul ratiunii, pune mana pe par si iese in strada sa faca revolutie…Blogurile, forumurile, grupurile de discutii “nationaliste” dezbat inversunat situatia tragica, intolerabila, etc., in care Vrajmasii Neamului au adus gasca de mingicari de la Poli Timisoara ! “Nazisti” de stadion, “legionar-fascisti” dependenti de semintele de dovleac si floarea-soarelui (hrana de baza a microbistului), nationalisti cu cefe groase si frunti inguste au urlat intr-un glas (dogit de bere) “Asa nu se mai poate!”, si au revendicat, nu Dreptate, nu Libertate, nu Demnitate, ci…inapoierea culorii violet, de care au fost deposedati cu perfidie de catre netrebnicii Dusmani !!

Pare comic…Din pacate e atat de comic ca te apuca plansul !Mii de oameni revoltati au iesit pe strazile Timisoarei….Cateva zile la rand, multimi dezlantuite au blocat bulevarde, au racnit sloganuri, au strigat cat i-au tinut rarunchii, cerand “dreptate” si “libertate”…Piata Operei a fost din nou, dupa aproape doua decenii, plina de protestatari. Au avut loc lupte de strada, fortele de ordine au intervenit in forta, demonstrantii au atacat fortele de ordine…S-au ridicat baricade, s-au inregistrat raniti, s-au operat arestari…Intreaga tara a urmarit, cu sufletul la gura, dramaticele evenimente ce au aprins din nou orasul de pe Bega. Scenografia, actorii, scenariul pareau similare cu cele ale altui spectacol, jucat in decembrie 89. “Ultima solutie, inca o revolutie…?”

Motive ar fi fost….Scumpirile se tin lant, sistemul sanitar e la pamant, coruptia e, de ceva vreme, cea mai solida, cea mai viguroasa institutie de pe plaiurile mioritice…. Prapastia dintre cei care abia isi duc traiul de pe o zi pe alta si cei indecent de bogati se adanceste zi de zi, ceas de ceas, in proportie de masa, vorba lui Lenin. Nivelul neincrederii populatiei in Justitie a atins incredibila cota de 80%. Prestatia clasei politice autohtone e jalnica, fostii securisti , fostii activisti comunisti ne ranjesc, inexpugnabili, din capul mesei cu ciolane…

Iar miile de revoltati din Timisoara, orasul Revolutiei, au explodat . Insa ei nu au iesit in strada pentru a cere, de exemplu, aplicarea punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara. Nu si-au manifestat furia impotriva sistemului ticalosit. Nu au ridicat glasurile manioase contra coruptiei atotstapanitoare sau a clasei politice imorale…Sau macar pentru a isi exprima indignarea fata de dictatura locala a tiganilor care, cu complicitatea, autoritatilor locale, au pus mana pe intregul centru al orasului ! Cele de mai sus nu par a-i interesa pe huliganii fluturand steaguri tricolore si cruci celtice (sanchi, ei sunt ultra-nationalisti…) !

Pentru asa ceva, romanul nu mai iese in strada. Nici macar banateanul, cel care este – nu-i asa? – “fruncea”…! Motivul celor mai crancene lupte de strada din Romania ultimilor ani a fost faptul ca echipei locale de mingicari i s-a impus renuntarea la culorile alb-violet. Foame…? Coruptie….? Hotie…? Cu astea romanul poate trai, dar sa nu te atingi cumva de sfintele culori ale clubului preferat, ca ai apasat pe butonul gresit, iar mioriticul isi pierde uzul ratiunii, pune mana pe par si iese in strada sa faca revolutie…Blogurile, forumurile, grupurile de discutii “nationaliste” dezbat inversunat situatia tragica, intolerabila, etc., in care Vrajmasii Neamului au adus gasca de mingicari de la Poli Timisoara ! “Nazisti” de stadion, “legionar-fascisti” dependenti de semintele de dovleac si floarea-soarelui (hrana de baza a microbistului), nationalisti cu cefe groase si frunti inguste au urlat intr-un glas (dogit de bere) “Asa nu se mai poate!”, si au revendicat, nu Dreptate, nu Libertate, nu Demnitate, ci…inapoierea culorii violet, de care au fost deposedati cu perfidie de catre netrebnicii Dusmani !!

Pare comic…Din pacate e atat de comic ca te apuca plansul !

Cui ii canta pasarea nationala a Israelului…?

Cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la fondarea Israelului, preşedintele Shimon Peres a anunţat că pupăza a devenit pasărea-simbol a ţării. Peste 155.000 de persoane au participat la o anchetă online, pornită în decembrie 2007, pentru a vota noul simbol al ţării, printre alte păsări aflate în cursă găsindu-se şi nagâţul sudic, bufniţa albă, şoimul roşu, pescăruşul albastru, privighetoarea şi colibri.

Pupăza, care trăieşte mai ales în regiunile calde, face parte dintre păsările care nu pot fi consumate de om, potrivit recomandărilor religiei iudaice. Coranul povesteşte că regele Solomon vorbea cu o pupăză căreia îi descria descoperirea ţării reginei din Saba.

Nu putem decat sa salutam cu satisfactie aceasta dovada de sinceritate si obiectivitate a natiunii israeliene. O alegere mai inspirata nici ca se putea face!

Intr-adevar, ce vietate, putea simboliza mai bine valorile si calitatile esentiale ale statului evreu decat aceasta pasare care-si face cuibul din excremente cat se poate de urat mirositoare, miros pe care-l are si ea…? Alta dovada a intelepciunii acestei alegeri ar putea fi sensul figurat al cuvantului “pupaza”: fig.) (fam) persoană flecară; femeie îmbrăcată sau fardată strident; femeie de moravuri uşoare (respectiv, curva…)

De altfel, un alt sens figurat al cuvantului “pupaza” este relevat si de atat de popularul cantec “Cucu’ si Pupaza” (care ar putea, si el, eventual, sa devina imn al Israelului, nu…?):

“Nevasta mea-i puturoasa
Si vine tarziu acasa
Noaptea eu ma joc cu ea
Cucu si pupaza
La femei le place viata
Si noaptea si dimineata
Si o tin numai asa
Cucu si pupaza

refren:

Lasa-ma mandruto,
Lasa-ma sa mor
Cu mana la pupaza,
Si cu cucul gol”

Iata si cateva expresii populare, care vin sa confirme inspirata alere a simbolului national israelian:

• A-i merge (cuiva) gura ca pupăza = a vorbi mult, a fi flecar
• A-i cânta (cuiva) pupăza = a-i merge rău, a nu avea noroc
• Colac peste pupăză (sau pupăză peste colac) = se spune când peste un necaz deja existent vine altul (şi mai mare)

Nu-i asa ca atunci cand auziti aceste expresii va ganditi la evrei….?

Psiho-patologii electorale - MARIUS ALBIN MARINESCU

Rar ne-a putut fi dat sa asistam la un faliment politic atat de rasunator si total precum cel pe care-l experimenteaza fostul partid de guvernamant din perioada 1996-2000, respective Partidul National Taranesc Crestin Democrat!

Dupa ce, purtat de valul entuziasmului anticomunist a ajuns la putere in urma alegerilor din ’96, PNTCD nu a mai insemnat decat o “rafala” de dezamagiri, catastrofe, deziluzii… Guvernarea cederista (CDR in care taranistii aveau rol de primadona) a fost un sir de scandaluri, balbaieli si neimpliniri care au netezit calea reintoarcerii triumfale a comunistilor iliescisti la putere.

Tot in 1996, primar al Sibiului a fost ales taranistul Dan Condurat. Un avocatel mediocru, fara niciun fel de calitate care sa-l fi recomandat pentru a conduce destinele urbei. Altfel, baiat simpatic, nu a produs foarte multe catastrofe in perioada mandatului, poate si din cauza ca respectivul mandat si l-a petrecut mai mult in strainataturi, in diverse misiuni de infratire, protocol, etc., evident, pe banii “prostimii”… Cat a fost primar, puteai sa ii gasesti biroul in sediul primariei, fara niciun fel de indicatii, orientandu-te olfactiv dupa mirosul de alcool. Nu putini sunt aceia care l-au vazut in primarie pe Condurat imbujorat, cu camasa scoasa din pantaloni si privirea tulbure, inca la primele ore ale diminetii.

In 2000, sibienii au pariat, in sfarsit, pe cartea castigatoare: Klaus Johannis. In 2004, l-au ales, de data asta constienti de motivele acestei optiuni, tot pe Sas. Cu 88 (!) %

In 2008, te-ai fi asteptat, poate ca “istoricul” partid, sa fi invatat ceva din sirul de esecuri si erori buimacitoare care i-au marcat existenta in ultimul deceniu. Aiurea…!!! In timp ce “mascota” taranista cu aroma de trascau, Condurat, a fost recuperata de echipa de clovni sinistri de la PRM, organizatia (mai bine zis gasca) locala PNTCD a decis sa desavarseasca catastrofa, promovand candidatura unuia ditre personajele cele mai penibile din burg: “justitiarul” Marius Albin Marinescu !

Respectivul, vine din zona psiho-politica peremista, avand un stagiu de sapte ani sub faldurile respectivului partid. Iar daca fostul primar taranist, Dan Condurat, era doar un betiv obisnuit, fara a avea insa vreun “atestat” care sa-i confirme aceasta “calitate”, Marinescu este alcoolic cu acte-n regula, cu stagii prelungite la dezalcoolizare, dupa cum chiar el a recunoscut in repetate randuri. In plus, aprigul brunetel se mai poate lauda si cu mai multe tulburari de comportament si personalitate, indeobste cunoscute in lucrarile de specialitate ca schizofrenie, delir maniacal paranoid, sindrom-maniaco-depresiv...

Dupa ce a avut un conflict PERSONAL de interese cu Klaus Johannis, conflict pe care l-a pierdut, Marinescu a imbracat “camasa mortii” si s-a jurat ca nu se lasa pana nu-l baga pe sas la parnaie… S-a dat peste cap si, printre altele, a infiintat fituica “Justitiarul” (un fel de copie nereusita a “Romaniei Mari”), singurul organ de presa destinat exclusiv unui singur subiect : Johannis!

Cat despre “ideologia” personala care-l anima pe acest extrem de bizar personaj, nu se poate spune decat ca este pe masura sa, ciudata pana la patologic: Marinescu promoveaza un nationalism desantat, de crasma de cartier, se inchina in continuare la icoana lui Vadim, ura sa patologica impotriva lui Johannis s-a rasfrant asupra a tot ce e german (daca l-ai urca intr-un Mercedes, ar intra in crize!), in acelasi timp declara ca ii este (citam ) “scarba de Sibiu”, de aceea a ales in urma cu ceva timp sa se mute in bantustanul bucurestean, unde adevaratele valori (ale circului, precum el !) sunt apreciate la justa valoare si unde, dupa cum se lauda, are usa deschisa la un alt saltimbanc sinistru, Gigi Becali…

Sistemul democratic actual , din pacate, permite unor astfel de specimene sa se manifeste in voie. Ca sa conduci un biet autoturism, ai nevoie de testari psihologice si de atestarea faptului ca esti intreg la cap. Sa vrei sa conduci un oras de sute de mii de locuitori si sa invarti fonduri de miliarde de euro, e mult mai simplu, nu te intreaba nimeni de sanatate !

A face pronosticul ca Johannis va castiga detasat alegerile locale la Sibiu nu e deloc riscant. E un lucru pe care-l stiu pana si copiii. Doar un individ cu serioase probleme psihice s-ar mai putea indoi de asta.

Numele acestui individ este Marius Albin Marinescu !

Chintesenta valorilor pesediste !

Aflat, de ceva vreme, pe curba descendenta a popularitatii, Partidul Social Democrat avea nevoie, in perspectiva apropiatelor alegeri locale, de un candidat charismatic, a carui simpla prezenta sa inflacareze inimile trogloditilor, incultilor, sfertodoctilor, manelistilor ce inca se mai incapataneaza sa-si investeasca increderea in gasca lui Iliescu, Nastase, Geoana & Comp…..

Dupa indelungate si chinuitoare sedinte de brain-storming, inteleptii partidului au ajuns la concluzia urmatoare: candidatul ideal va trebui sa reprezinte o chintesenta a tuturor valorilor materiale, spirituale, ideologice, etnice, cromatice, musicale, etice, religioase, etc., specifice pesedeului.

Mai mult decat atat, .eminentele cenusii (sau mai degraba maronii…) ale PSD, au alcatuit un portret-robot al celui ce va avea de indeplinit mareata indatorire de a scoate partidul din c….( voiam sa spun “catastrofa”, la ce v-ati gandit…?). Astfel, candidatul ideal va trebui sa arate cam asa:

- Sa fie mic de inaltime, pentru a nu crea complexe electoratului pipernicit. Unu’ mic si caraghios are mai mari sanse de a ajunge la inima populatiei suburbane decat unul inalt si serios. Ideal ar fi sa fie chiar mai mic decat Ion Iliescu sau Emil Boc.

- Avand in vedere constanta “intunecare” cromatica a populatiei in ultimul timp, studiile efectuate de aceiasi intelepti ai partidului, au relevant faptul ca electoratul traditional al PSD prefera persoanele cat mai asemanatoare cromatic cu el. De aceea, un candidat blond nu ar avea nici o sansa. Trebuie gasit un candidat care, chiar in plina iarna, sa para abia intors dintr-o vacanta de trei luni in Sahara. Un personaj, daca e posibil, mai negru decat Ion Iliescu sau Adrian Nastase.

- De asemenea, candidatul ideal, nu trebuie sa epateze printr-o cultura prea vasta si prea ostentativ expusa. In nici un caz nu trebuie sa sustina discursuri corecte din punct de vedere gramatical si logic. Promovarea unui intelectual, a unui individ care are bacalaureatul, ar fi cea mai cumplita greseala. “Noi muncim, nu gandim!” –un slogan ce va fi mereu in actualitate. Asadar, din acest punct de vedere, candidatul ideal ar trebui sa fie chiar mai troglodit, mai agramat si mai incult decat insusi Marean Vanghelie (daca acest lucru e posibil!), etalonul intellectual al PSD.

- De asemenea, candidatul-ideal al unui partid de stanga-mprejur, cum este PSD, ar trebui sa fie indecent de bogat. Bineinteles, monstruoasa sa avere sa nu fi fost obtinuta prin efort fizic sau intelectual, ci prin tot felul de jmekerii, atat de dragi segmentului de populatie care tinde sa puna botu’ la vrajeala pesedista. O avere de, sa zicem, 100 de milioane de euro ar reprezenta un criteriu serios in alegerea candidatului ideal.

Ei, bine, PSD-ul a gasit candidatul ideal!!! Este mai mic de inaltime decat Iliescu, mai negru decat Nastase, mai agramat ca Vanghelie, si are o avere de fix 100 de milioane de euroi…..! Pe deasupra, mai canta si manele!

“Si fiindca toate astea trebuiau sa poarte un nume,

Li s-a spus Adrian Minune!”